Coeziune socială subdezvoltată

Autor: William Totok
An apariție: 2013
Link: http://www.europalibera.org/content/article/25048028.html

Un studiu al Fundaţiei Bertelsmann plasează România pe ultimul loc în ceea ce priveşte coeziunea socială; Danemarca se află în frunte.

În Danemarca, Norvegia, Suedia şi Finlanda se poate constata cel mai înalt grad de coeziune socială. Germania se află în mijlocul unei scale gradate pe care se plasează 34 de ţări, cele din Uniunea Europeană şi cîteva state membre ale OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică: Australia, Israel, Canada, Noua Zeelandă, Norvegia, Elveţia şi Statele Unite ale Americii). Germania se poziţionează pe locul 14, deci cam la mijlocul scalei.

Valorile cele mai slabe privind coeziune socială au fost măsurate în ţările baltice, Lituania şi Letonia, cît şi în statele sud-est-europene, Bulgaria, Grecia şi România (care se află pe ultimul loc, precum s-a subliniat şi în buletinele de ştiri difuzate marţi de radiodifuziunea publică din Germania).

Datele privind coeziunea socială au fost date publicităţii de către Fundaţia germană „Bertelsmann” şi sunt cuprinse într-un studiu intitulat: Radar gesellschaftlicher Zusammenhalt – messen was verbindet. Gesellschaftlicher Zusammenhalt im internationalen Vergleich (Radarul coeziunii sociale – a măsura ceea ce leagă. Comparaţie internaţională a coeziunii sociale).

Autorii studiului au cercetat condiţiile cadru determinante pentru coeziune, ajungînd la concluzia că prosperitatea şi egalitatea şanselor facilitează unitatea socială. Deşi se susţine, deseori, că migraţia s-ar răsfrînge negativ asupra coeziunii, studiul demonstrează contrariul.

În afară de statele din nordul Europei, un grad ridicat al coeziunii se constată în ţările cu tradiţii anglo-saxone, Canada, SUA, Australia şi Noua Zeelanda. O situaţie similară se constată şi în ţări vest-europene, în Elveţia, Austria şi Luxemburg.

În definiţia autorilor coeziune socială înseamnă calitatea superioară a unei bune vecinătăţi. În societăţile cu o coeziune puternică între membrii societăţii se stabileşte o relaţie emoţională solidă şi un simţ dezvoltat al solidarităţii.

„Societăţile moderne nu se bazează pe solidaritate, clădită pe asemănări”, a explicat Stephan Vopel de la Fundaţia „Bertelsmann”, „ci pe diversitate şi dependenţă reciprocă”.
Studiul – în care s-au folosit date culese între anii 1989 -2012 – doreşte să fie un instrument pentru dezbateri sociale şi ştiinţifice. El cuprinde trei domenii: relaţii sociale, vecinătatea şi binele comun. Aceste domenii sunt compuse din cîte trei dimensiuni măsurabile: reţele sociale, încredere în oameni, acceptarea diversităţii, grad de identificare, încredere în instituţii, simţul dreptăţii (justiţiei), solidaritate şi întrajutorare, acceptarea regulilor sociale şi implicarea în viaţa civică.

Singurul punct în care România înregistrează o evoluţie pozitivă este legat de acceptarea diversităţii, adică a gradului de tolerenţă faţă de minorităţile sexuale. Direcţia ascendentă se remarcă între anii 2009-2012.

În limba germană:
Georgi Dragolov, Zsófi a Ignácz, Jan Lorenz, Jan Delhey, Klaus Boehnke, Radar gesellschaftlicher Zusammenhalt – messen was verbindet. Gesellschaftlicher Zusammenhalt im internationalen Vergleich, Bertelsmann Stiftung, Gütersloh, 2013.

În limba engleză:
Georgi Dragolov, Zsófi a Ignácz, Jan Lorenz, Jan Delhey, Klaus Boehnke, Social Cohesion Radar. Measuring Common Ground. An International Comparison of Social Cohesion, Bertelsmann Stiftung, Gütersloh, 2013.

Sursa: Articolul a apărut la Radio Europa Liberă, 17 iulie 2013.